Scop: Promovarea utilizării diatezei active pentru a face conținutul mai clar, mai obiectiv și mai ușor de înțeles.
Folosirea diatezei active face ca scrierea să fie mai clară și mai obiectivă. Arată cine, ce face.
La diateza activă, subiectul propoziției face acțiunea.
La diateza pasivă, acțiunea este făcută către subiect – adesea fără a se spune cine o face.
Exemple:
Așa NU: „Cererea dumneavoastră a fost analizată.”
Așa DA: „Echipa a analizat cererea dumneavoastră.”
Nu este greșit să folosim diateza pasivă, dar folosită în mod excesiv determină un conținut ambiguu, birocratic, ascunde responsabilitatea și face textul mai greu de urmărit.
În redactarea instrucțiunilor sau a deciziilor, diateza activă îi ajută pe oameni să înțeleagă procesul și rolul lor în acest proces.
Așa NU: „Formularul trebuie trimis înainte de 10 mai.”
Așa DA: „Trebuie să trimiteți formularul înainte de 10 mai.”
Uneori, diateza pasivă este potrivită – mai ales când subiectul/autorul acțiunii este necunoscut sau nu este important. Exemple:
„Pachetul a fost furat.”
În relații cu publicul este recomandată folosirea diatezei active pentru a realiza o comunicare mai clară și mai personală.
Recomandări:
Dacă o expresie verbală conține verbul „a fi” la diferite timpuri și un verb la timpul participiu trecut, de exemplu„a fost trimisă”, e recomandat, dacă se poate, să rescriem expresia folosind diateza activă.
Exercițiu practic:
Citiți un text de pe site-ul organizației dumneavoastră, și analizați utilizarea diatezei pasive. Cât de necesară este folosirea diatezei pasive? Poate fi schimbată în diateză activă? Dacă da, faceți modificările necesare.
